In memoriam Eugeniu Grebenicov

20 ianuarie 1932 – 29 decembrie 2013

Academicianul Eugeniu Grebenicov s-a născut pe 20 ianuarie 1932 în comuna Slobozia Mare jud. Izmail. Tatăl său, Alexandru Grebenicov, era preot iar mama, învăţătoare, originară din Galaţi.

La vârsta de șase ani, Eugeniu a fost înscris la şcoala din Slobozia Mare. În 1938 părinţii săi au fost transferaţi cu serviciul la Cahul. Aici, în 1949, a terminat Școala medie nr. 2, apoi a susținut examenul de admitere la Facultatea de Matematică a Universităţii din Chişinău. Însă reprezentantul Moscovei l-a înscris la Facultatea de Matematică şi Mecanică a Universităţii „M. V. Lomonosov” din Moscova. Așa a devenit student al acestei facultăți în perioada 1949 – 1954, facultate pe care a absolvit-o cu diplomă de excelenţă. Între 1954 și 1957 a urmat studiile doctorale la aceeași instituție, Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova. Pe 1 martie 1960 și-a susținut teza de doctorat în matematică.

Între 1957 și 1960 a fost asistent la Facultatea de Matematică şi Mecanică a Universităţii  „M.V. Lomonosov” din Moscova. În anul 1967 și-a susținut teza de Doctor Habilitat intitulată „Studii calitative ale ecuațiilor diferențiale în mecanica cerească”. Din 1960 pînă în 1969 este conferenţiar şi șef al Catedrei de Analiză Matematică a Universităţii „Patrice Lumumba” din Moscova. Între 1969 și 1978 este șeful colectivului de matematicieni și mecanicieni laInstitutul de Fizică Teoretică şi Aplicată din cadrul Comitetului de Stat al URSS pentru știinţă şi tehnică.

Din 1978 pînă în 1988 a fost directorul Centrului de Calcul al Universităţii  „M. V. Lomonosov” din Moscova, iar în perioada 1988 – 1997 a fost director adjunct la Institutul de Probleme Cibernetice al Academiei de Stiinţe Ruse din Moscova. Din 1997 până în decembrie 2013 a fost colaborator ştiinţific principal în cadrul Centrului de Calcul „A. A. Dorodniţin” al Academiei de Stiinţe Ruse din Moscova. După 1996 a fost, de asemenea, şef de catedră şi profesor la Universitatea din Siedlce, profesor la Colegiul Mazovia din Siedlce, Polonia şi profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chişinău.

A publicat 30 de monografii ştiinţifice şi peste 200 de articole în reviste de specialitate. A format peste 40 de doctoriîn ştiinţe şi doctori habilitaţi, care activează astăzi în diferite ţări din lume: Armenia, Belarus, Israel, Kazahstan, Mexic, Polonia, România, SUA şi Republica Moldova.

RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALĂ A ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE

• 1968 – Membru al Uniunii Internaţionale de Astronomie
• 1971 – Laureat al Premiului de Stat al URSS în domeniul Ştiinţei
• 1973 – Laureat al Premiului I al Academiei URSS la concursul de monografii
• 1980 – Medalia de Aur pentru succesele ştiinţifice ale expoziţiei URSS
• 1983 – Laureat al Premiului de Stat al Consiliului de Miniştri al URSS în domeniul Ştiinţei
• 1992 – Academician de Onoare al Academiei Republicii Moldova
• 1993 – Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca
• 1998 –  Premiul „Krylov” în Matematică  al Academiei din Ucraina
• 2003 – Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Chişinău, Republica Moldova
• 2011 – Premiul „Academicianul Constantin Sibirschi” şi Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova
• 2011 – Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice” Gheorghe Asachi” din Iaşi
• 2011 – Doctor Honoris Causa al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Drept omagiu pentru contribuţia savantului matematician Eugeniu Grebenicov în ştiinţă, Comitetul Internaţional de Astronomie i-a dat unei planete mici din sistemul solar numele „Grebenicov” în anul 1991. De altfel, doar 12 români celebri, printre care Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Spiru Haret au numele eternizate pe firmamentul bolţii cereşti.

CONTRIBUŢII  DECISIVE  ALE  ACADEMICIANULUI  EUGENIU GREBENICOV ÎN DOMENIILE MATEMATICII ȘI MECANICII 

„Din punctul de vedere al matematicii abstracte am nişte rezultate care generalizează metoda universală numită «metoda Krylov». Teoremele pe care le-am demonstrat cu 30-40 ani în urmă au dezvoltat direcţia foarte vestită în lume care se numeşte Teoria Sintopică Krylov-Bogoliubov.

Dar din punct de vedere practic, eu şi colegii mei, profesorii E. Axionov şi V. Diomin, pe când eram tineri, în anii 1962-63 eram deja cu toţii doctori, am propus un model matematic pentru cercetarea orbitelor sateliţilor artificialicare a dat o economie enormă statului sovietic, de milioane de ruble. Acum ea se numeşte în literatura de specialitate «Problema GreDiAks» – Grebenicov, Diomin şi Axionov. Până la ea, statul cheltuia la fiecare satelit 50 de mii în loc de o rublă. Cum?

În anii 1960, o oră de lucru la cel mai performant calculator în URSS (БЭСМ- 6) costa 1 mie de ruble. Ca să calculezi poziţia unui satelit timp de 24 ore – iar în anii 1960 erau vreo sută de sateliţi – costa 24 mii de ruble. Lucrau în direcţia aceasta vreo 40-50 de calculatoare şi se cheltuiau sume uriaşe. Noi am descoperit o formulă care reducea esenţial volumul calculelor, astfel obţinându-se economii de milioane de ruble.

Acum toţi folosesc metodele noastre. În «Problema GreDiAks», astăzi se organizează conferinţe internaţionale. E matematică pură, dar ca omul simplu care e departe de ştiinţă să înţeleagă, explic: traiectoria, orbita oricărui satelit în prima aproximaţie se aseamănă cu o elipsă, dar în termeni exacţi, aceasta e o orbită foarte complicată. În primul rând, după fiecare rotaţie punctul final nu coincide cu punctul iniţial. Nu există o traiectorie care să fie exact închisă, există o abatere mică. Un satelit face 15 rotaţii în 24 de ore, deci se abate şi devierea aceasta creşte în timp. Ca să calculezi la computer coordonatele, poziţia satelitului în orice moment, altădată erau necesare, după cum am spus, cheltuieli enorme. Dar datorită formulei GreDiAks, doar cu creionul şi tabelul poţi calcula în două minute. Atunci s-a discutat în URSS dacă rezultatele în matematică pot fi calificate ca invenţie. În fizică, chimie există noţiunea de «descoperire». În matematică însă, nu. Pentru că orice teoremă în sine este deja o descoperire. Comitetul de Stat pentru Invenţii pornise dezbaterile: poate fi considerată ca descoperire teoria noastră, dar nu s-a luat nicio decizie în acest sens.”

„Eu am propus, 10-12 ani în urmă, o direcţie nouă în dinamica şi mecanica cerească, în cosmodinamică putem să spunem, care se numeşte dinamicanomografică. E o nouă direcţie în matematica aplicată legată de teoria cosmosului.

Ea nu putea să apară 30 de ani în urmă. De ce? Pentru că atunci când programatorii au demonstrat noile posibilităţi ale calculatorului, au avansat imediat şi posibilităţile matematicii. În toate sistemele vechi de calcul nu existau operaţii cu simboluri, computerul nu putea să scrie formula: a la pătrat plus b la pătrat este egal cu c la pătrat. De ce? Computerul cere – spune cu ce-i egal a, b, c şi atunci va calcula. Sistemele simbolice de programare care au apărut recent permit să facem toate operaţiile algebrice cu formule.

În lume sunt două sisteme – Mathematica şi MAPLE – care permit computerului să scrie formule. Asta se numeşte algebră computaţională.

Eu visez ca în şcolile din Republica Moldova, dar şi în România, în Rusia, să fie aplicate aceste sisteme computaţionale în primul rând în licee. Ca liceenii să înveţe matematica folosind sisteme de programare computaţionale. În Germania, Polonia, Franţa liceenii folosesc aceste sisteme noi. 50-60% din liceele Poloniei le folosesc, în Germania cred că 80%. Înainte se numeau sisteme computaţionale de calcul, acum se numesc sisteme computaţionale algebrice, când  computerele lucrează numai cu simboluri.

Datorită acestor metode acum avem un instrument foarte solid de a demonstra teoreme în geometrie, topologie, algebră. La demonstrarea teoremelor trebuie să lucreze logica. Mulţi spun: dacă computerele dispun de asemenea programe, la ce bun să mai înveţi teoreme? Trebuie promovate alte metode de studii. Eu am organizat la Chişinău câteva conferinţe, am invitat specialişti din Germania, şi la Universitatea Tehnică două-trei facultăţi folosesc astăzi sisteme computaţionale algebrice în procesul de instruire.

Visez ca şi la Universitatea de Stat, unde învaţă matematicieni, fizicieni, să se extindă această practică. Acest lucru trebuie organizat neapărat. Un astfel de sistem costă 1500 de dolari. Firmele care sunt în Germania, Polonia le  instalează, instruiesc 2-3 specialişti, asigură consultanţă. Este un sistem nou de demonstrare în matematică şi de a o înţelege la un alt nivel. Sistemele computaţionale algebrice trebuie neapărat introduse în Moldova.”

ACADEMICIANUL EUGENIU GREBENICOV ŞI ROMÂNIA

În 1993, când Universitatea de Stat „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa,academicianul Eugeniu Grebenicov  şi-a prezentat ferm apartenenţa lui la spaţiul românesc:

 „M-am născut român şi am să mor român, căci naţionalitatea este precum chipul sau încălţările. Naţiunea «moldovenească» a fost inventată de Stalin ca şi «limba moldovenească». Pe românii din Ucraina îi mai acceptă ca români, însă pe cei din Moldova nu, ca nu cumva să le treacă prin gând ideea de a se reuni cu fraţii de peste Prut. E una din invenţiile cele mai diabolice ale comuniştilor de atunci, pe care o promovează insistent şi cei de acum. De aceea, nici nu vor să mă mute în Republică, probabil, fiindcă eu subliniez că sunt român şi vorbesc româneşte. Chiar dacă o bună parte din viaţa mea am vorbit şi am scris ruseşte, nu mi-am uitat totuşi limba mamei. Şi nu o voi uita şi nu mă voi dezice de ea niciodată. Sunt mândru şi solidar cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, care a ştiut să apere demnitatea adevărului pe care trebuie să-l slujească. Nu există naţiune moldovenească şi limbă moldovenească după cum nu există naţiune şi limbă oltenească, bănăţeană, maramureşeană, bucovineană, transnistreană. Există români şi limba română şi punctum, vorba clasicului. Cu această convingere am să intru şi în mormânt”.

Pe 9 octombrie 2004 a participat, la Alba – Iulia, la Congresul al VIII –lea al Spiritualităţii Româneşti,  unde a ţinut un discurs despre limba şi naţiunea română.

În septembrie 2009 a participat la Iaşi la Simpozionul CUCUTENI 5000 REDIVIVUS organizat la Facultatea de Electrotehnică. Academicianul Eugeniu Grebenicov  şi-a prezentat atunci o parte din cercetările sale, în special pe cele legate de mecanica cerească.

În septembrie 2011 academicianul Eugeniu Grebenicov  a participat la Simpozionul CUCUTENI 5000 REDIVIVUS organizat la Iaşi şi la Bacău, iar la Iaşi, la propunerea Facultăţii de Mecanică, Universitatea Tehnică „Gheorghe Acachi” i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa pe 8 septembrie.

Profesorul Eugeniu Grebenicov a încetat din viaţă pe 29 decembrie 2013 la Moscova.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!