Institutul Național de Inventică

Institutul Național de Inventică, „laboratorul” în care ingineria întâlnește creativitatea tehnică

„Un inginer are patru funcțiuni: cunoaște tehnica, aplică tehnica, conduce un colectiv de specialiști și creează o nouă tehnică”.

Asta le spunea profesorul Vitalie Belousov (1930 – 2015) studenților atunci când venea vorba despre cum ingineria și crearea unei noi tehnici nu este doar o activitate pasageră, ci o obligație profesională.

Profesorul Belousov a pus prima cărămidă la temelia Institutului Național de Inventică. Mai întâi prin faptul că a remarcat cum învățământul tehnic superior tradițional asigura în mare parte formarea unui inginer doar prin îndeplinirea a trei dintre atribute, latura creativă fiind lăsată în urmă, sau fiind acoperită de celelalte cerințe ale cursurilor universitare.

Astfel, în procesul de modernizare al învățământului superior românesc, Vitalie Belousov alături de alți specialiști au dorit îndeplinirea a câtorva obiective de bază: asigurarea unei pregătiri fundamentale care să-i ofere unui absolvent capacitatea și curajul de a aborda și rezolva problemele inginerești și asigurarea unei pregătiri practice care să îi poată permite ca din prima zi de lucru ca inginer să se poată integra fără probleme.  

Pentru început, s-a dezvoltat un curs de inventică, în anii 1966-1967, considerându-se că dezvoltarea gândirii tehnice creative a viitorilor ingineri este obligatorie. În acești ani, profesorul Belousov și-a pus problema dacă această știință a creației tehnice poate fi însușită și de studenți și de ingineri, pentru a formați ca inventatori de profesie. Ideea desfășurării acestor cursuri de creație și creativitate la Iași a aparținut lui prof. univ. dr. ing. Ioan Curievici, care și-a dorit să-i înarmeze pe ingineri, fizicieni, chimiști și matematicieni cu cunoștințe generale de creație și creativitate, dar și cu noțiuni despre creația tehnică.

• 

• 

• 

• 

Pentru a fi o pregătire completă, se dorea ca acest colectiv să fie cât mai eterogen, unde să existe psihologi, ingineri, specialiști în creativitate, inventatori. „Profesorul Belousov a dorit ca împreună să poată avea un dialog al cărui rezultat să fie filozofia inventicii, să se vadă care sunt pașii care trebuie parcurși, cum putem stimula creativitatea tehnică, cum putem descrie procesul de creație, iar asta nu se poate face decât printr-un dialog”, a explicat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin, actualul director al Institutului Național de Inventică (INI).

Pentru a verifica dacă inginerii își pot însuși creația tehnică, profesorul Belousov i-a conceput ca proiect de diplomă, în anul 1966, unui student pregătit teoretic și tehnologic, Ștefan Ungureanu, o temă de creație. Cum aceasta a fost rezolvată cu succes în 1967 s-a obținut primul brevet independent al unui student din România. Treptat, cursurile de creație și creativitate s-au transformat în cursuri postuniversitare de inventică.

Astfel, până în anul 1990, profesorii universitari și inventatorii care se ocupau de aceste cursuri de inventică au pregătit 2000 ingineri ce au căpătat abilități de inventatori, ducând Iașul pe locul al II-lea în România în ceea ce privește numărul invențiilor.

O stare de spirit

Institutul Național de Inventică a început, pe 19 decembrie 1990, ca un „Centru de Informare, Inventică și Implementare Industrială a Invențiilor”, primul sediu fiind situat într-o clădire aflată pe strada Elena Doamna. După scurt timp, printr-un ordin al ministrului Învățământului și Științei, se avea în vedere reorganizarea în Institutul de Inventică Iași. Astfel, printr-o notă de fundamentare a Ministerului Cercetării și Tehnologiei, având în vedere performanțele obținute de institut, se solicita o modificare a denumirii acestuia, ca să le fie recunoscut domeniul de activitate, de la inovare și până la aplicarea invenției.

Pe 28 decembrie 1992, pe baza unei Hotărâri de Guvern, ia naștere Institutul Național de Inventică din Iași. În perioada 1992 – 2007, institutul avea un al doilea sediu, în Bulevardul Carol I, iar în perioada 2007 – 2016 sediul a fost în Campusul studențesc „Tudor Vladimirescu”.

Cei care își amintesc acum despre institut, spun că nu a fost nevoie de un sediu constant, deoarece acesta a fost „un concept spiritual” care s-a dezvoltat în toată Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, fiind ca „o stare de spirit care a cuprins profesori din toate facultățile universității, ceea ce a făcut ca un număr de ani Politehnica să fie pe locul I în ceea ce privește numărul de cereri de brevete și inveții acordate”, își amintește prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin.

Astfel, institutul a fost ca o pârghie prin care România a putut să participe la importante saloane de inventică ale vremurilor, competiții internaționale de invenții și inovații, atunci când numărul de invenții acumulate la nivel național și care nu ieșiseră în afara granițelor țării era foarte mare. Era momentul când inventatorii români au putut să își prezinte rezultatele muncii lor la saloane internaționale, lucru care nu era posibil și înainte de 1989.

De la înființarea la cârma institutului au stat personalități remarcabile precum: Vitalie Belousov, între 1991 și 2003, Boris Platheanu între anii 2003 și 2010, Mircea Frunză între 2010 și 2015, în momentul de față director fiind Neculai Seghedin.

Profesorul Vitalie Belousov

Cei care l-au cunoscut, și-l amintesc pe profesorul Belousov ca „o legendă a Iașului”, recunoscut ca fondatorul a două școli de cercetare, una în domeniul Sculelor așchietoare și una de Inventică, iubind școala și dedicându-i-se în totalitate, strecurându-se totodată și sub rigorile comunismului. Dovadă stau și cele peste 350 de lucrări științifice, cele 71 de medalii de aur, șapte ordine europene și nouă titluri internaționale pentru invențiile sale. Profesorul Traian Dinorel Stănciulescu spunea că antrenamentul minții a fost jocul preferat al acestuia.

„De la jocul de șah, pe care întotdeauna l-a prețuit ca artă și știință, până la complicatele algoritmuri ale gândirii inginerești profesorul Vitalie Belousov și-a menținut în permanență atenția în stare de vigilență. Această stare i-a îngăduit ca, după ce a trecut prin practica ingineriei mecanicii – pe care timp de o viață a cultivat-o cu credință – și a tuturor tehnologiilor aferente ei, profesorul a reușit să construiască o admirabilă operată de sinteză, armonic concretizată în sute de lucrări elaborate, de factură teoretică sau practic aplicativă”

Profesorul Vitalie Belousov

Același lucru îl susține însuși profesorul Belousov în cartea „Rădăcinile și drumurile proceselor de inventare. Însemnările unui inventator”, unde acesta își zugrăvește perioadele importante ale vieții.

Începuturile carierei de inventator se deslușesc în jurul vârstei de nouă ani, când crea praștia cu țeavă și săgeți. Odată ajuns în clasa I, profesorul a realizat că pregătirea pe care o avea de acasă, fiindcă știa să scrie și să citească în două limbi și două alfabete, stăpânea tabla înmulțirii și operațiile aritmetice, dar și unele elemente de istorie și geografie, era una la nivelul clasei a III-a, ceea ce crea decalaje între el și colegii săi. De aceea, timpul rămas în urma decalajelor era folosit pentru lectură sau pentru joacă, dar un anume tip de joacă ce a dus la prima invenție.

„Jocurile mele preferate erau de tip militar: dueluri și războaie. În tendința de a le perfecționa, am încercat în primul rând realizarea de noi săbii, pumnale, sulițe, scuturi de lemn și în special praștii. Așa s-a născut prima mea invenție la vârsta de 9 ani, praștia cu țeavă și săgeți”, rememora în paginile cărții autorul.

Mai târziu, acesta reușește să se formeze ca inventator în perioada 1954-1958, când a îndeplinit funcția de asistent al conferențiarului Constantin Linde, titularul cursului de „Mașini de ridicat și transportat”, unde a descoperit că punctul de plecare pentru formularea logică a oricărei teme de creație o reprezintă comparațiile și scoaterea în evidență a contradicțiilor tehnice.

„Pentru mine, dezvoltarea gândirii tehnologice s-a realizat dominant, în primul an de activitate la Catedra de Mașini-Unelte și Scule, când am luat hotărârea de a-mi amplifica pregătirea practică, în laboratorul de profil ca urmare a constatării că această pregătire a fost suficient de firavă în timpul anilor de studii”

Profesorul Vitalie Belousov

Cei care l-au cunoscut personal spun că acesta impresiona prin forța fizică și prin oralitate, dar în același timp și prin cuvântul scris, deoarece nu era doar un foarte bun vorbitor, ci și un om care scria într-un mod foarte concis.

„Nu puteai să rezumi ceea ce scria el, trebuia să te rezumi prin a copia ceea ce scria. El a adus din diverse literaturi științifice din lume teorii, concepte, care erau foarte la modă atunci. Multe au intrat pe filiera literaturii sovietice, lucrări de foarte mare valoare la care noi nu prea aveam acces, dar care erau traduse în spațiul sovietic. A avut acces la surse occidentale și de acolo a putut să transfere anumite idei care țineau de creativitate în așa fel încât a putut să structureze tot ce a însemnat Școala de Inventică. Era un om care impresiona și dorea să șocheze, spunea că primul pas pentru a impresiona oamenii este să șochezi”

prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin

Profesorul Boris Plahteanu

1941 – 2017

„Impresiona prin foarte multă eleganță, rafinament, printr-o atenție cu care își înconjura colaboratorii, pe cei cu care discuta, un om foarte bun la suflet și foarte atent cu trecutul, era o persoană care a cultivat mult memoria profesorului Belousov, a lui Gheorghe Cașler, cel care a înființat Catedra de Mașini-Unelte și Scule”

prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin pe profesorul Boris Plahteanu

Ca un om care și-a dedicat mare parte din viață creativității, care a înțeles care este rolul acesteia în dezvoltarea societății, o persoană care aducea cu sine parfumul și aerul vechii Universității Tehnice, un om iubit de toată lumea.

Continuatorul operei desfășurate de profesorul Belousov, profesorul Boris Plahteanu a fost un inventator de elită cu o amplă activitate de cercetare, cu peste 90 de invenții, care au fost distinse cu medalii de aur și premii la Saloanele Mondiale și Internaționale ale invențiilor din diferite țări. A conceput și construit mașini și echipamente în proiecte naționale și internaționale, conducând timp de 12 ani Catedra de Maşini-Unelte şi Scule, între anii 1979 şi 1985 şi între 2000 şi 2006.

Un colectiv eterogen, cu specialiști și din domenii umaniste

În luna noiembrie a anului 2016, Institutul Național de Inventică a marcat 25 de ani de la înființare. Tradiția Școlii de Inventică în cadrul institutului este dusă mai departe prin cursurile de creativitate care sunt adresate tinerilor profesori din universitate, dar și doctoranzilor care doresc să descopere creativitatea tehnică.

Conducerea institutului, care a intrat în 2016 în structura Universității Tehnice, vrea să autorizeze în perioada următoare un program de masterat în inventică, unde să predea atât profesori ai Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, cât și de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, dorind să continue ideile care au stat la baza fondării institutului, printre care și cea de a avea un colectiv eterogen, care să nu conțină doar specialiști în domeniul tehnic, ci și pe cei în științele umaniste.

„Încercăm prin aceste cursuri să dezvoltăm specialiști în creativitate la nivel de universitate, în așa fel încât să se creeze acea atmosferă specifică dezvoltării creativității tehnice în rândul studenților și a cadrelor didactice pe care ne-o dorim”

prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin

Cei care își desfășoară activitatea aici lucrează pe bază de voluntariat, iar posturile libere se ocupă pe măsură ce institutul va accesa sau va fi inclus în proiecte de cercetare. Pe viitor, conducerea institutului își propune să obțină finanțări din fonduri naționale și europene prin care să poată desfășura mai multe activități de cercetarea științifică.

• 

• 

Din anul 2016, actualul sediu al Institutului Național de Inventică Iași este situat în clădirea Catedrei de Mașini-Unelte și Scule, locul în care și s-a născut Școala de Inventică acum aproape 50 de ani, unde se continuă tradițiile legate de creativitate.

„Institutul nu a gestionat doar invențiile cercetătorilor proprii, a asigurat și asigură și în prezent consultanță pentru inventatori, a permis accesul inventatorilor la mari saloane internaționale. În prezent, prin Școala de Inventică, institutul se vrea a fi o fereastră către marile saloane, în așa fel încât să permită accesul la astfel de manifestări științifice pentru a intra în ierarhiile naționale, internaționale”, a adăugat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin.

În același spirit al tradiției îndelungate și al impactului pe care inventica și creativitatea îl are, istoria Institutului Național de Inventică este încă în desfășurare, ținută în viață de discipoli.

„Personalitățile care au stat la baza institutului sunt personalități care ne obligă acum pe noi să le ducem mai departe activitatea și să cultivăm în continuare tot ce a însemnat Școala de Inventică, nu ca o preocupare pasageră, ci ca o obligație profesională pentru un inginer”

prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin