![BEST Iași - Alături de concurenți [foto de la ediția din 2017 a concursului]](https://www.tuiasi.ro/wp-content/webp-express/webp-images/uploads/2019/03/43701835_770644593281945_6533560370033337478_n.jpg.webp)
Academicianul Eugen Simion, critic și istoric literar, a deschis seria Conferințelor științifice „Memoria lui Asachi” la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI) vineri, 18 octombrie 2019, în Sala „Cristea Niculescu-Otin”, în prezența profesorilor, cercetătorilor și a studenților Universității.
„Primul nostru invitat, academicianul Eugen Simion, este un om pe care cei din generația mea l-au citit și învățat, indiferent de profilul urmat. Faptul că suntem într-o universitate tehnică nu reduce cu nimic efectul cuvintelor unui mare lingvist și filolog, eu rămânând la ideea că învățământul ingineresc este una dintre cele complete educații, care poate acoperi de foarte multe ori cu succes și zona umanistă”
a spus prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rectorul TUIASI, la începutul evenimentului
Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române și cadru didactic al TUIASI, a făcut o prezentare a invitatului, evidențiind aspectele esențiale ale carierei sale. A menționat faptul că între anii 1970 – 1973 a predat cursuri de cultură și civilizație românească la Universitatea Sorbonne (Paris – IV) și a fost profesor invitat în 1992 la Ecole Normale Supérieure de Paris. Din 2006 este director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române și a fost 12 ani în conducerea instituției, ocupând funcțiile de președinte, președinte interimar și vice-președinte. „Ediția a II-a revăzută și adăugită” a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2) a apărut la inițiativa sa.
„A avut efecte benefice asupra instituției, a devenit importantă, recunoscută, a crescut prestigiul instituției foarte mult și a apărat-o extrem de mult. Am vorbit cu filologi din diverse institute ale Academiei, care mi-au spus că la început n-au fost mulțumiți, pentru că le-a prezentat proiecte și i-a pus să lucreze la ele. Dar după un an sau doi tot ei au recunoscut că dacă n-ar fi fost domnia sa, n-ar fi realizat nimic în anii aceia”
a declarat acad. Bogdan C. Simionescu
„M-a salvat literatura, pe mine și pe toți din generația mea”, a spus invitatul în începutul discursului său, amintindu-și de anii tinereții și cum a început să publice. A vorbit apoi despre comunitatea europeană, despre care a afirmat că ar trebui să rămână una a națiunilor și nu a regiunilor, susținând viziunea lui Charles de Gaulle. Mai mult, o cultură națională trebuie să-și păstreze identitatea, spune academicianul.
„Procesul de globalizare este datorat tehnicii de vârf, care a schimbat lumea, a schimbat ritmurile, a produs ceea ce noi numim postmodernitatea și pe care fiecare o înțelegem în fel și chip. Postmodernitatea nu este doar o epocă a cunoașterii, dar și a tehnologiilor de vârf, a internetului, care au schimbat lumea de la lectură până la toate mijloacele de comunicare. În această postmodernitate apare problema cum educăm oamenii tineri, cum formăm oamenii care mâine vor conduce societatea”
susține academicianul Eugen Simion
Acesta vede știința și cultura ca două brațe ale trupului, ba chiar consideră că cele două discipline nu ar trebui văzute separat. „E o tautologie aici, pentru că și știința este o formă a culturii, dar orice greșeală cînd devine tradiție nu mai poți scăpa de ea”, argumentează criticul literar.
Dacă alte epoci au fost ale gânditorilor, ale poeților, cea de acum este a științei, în timp ce disciplinele umaniste sunt din ce în ce mai limitate în sistemele de învățământ. „Istoria aproape a dispărut și orele de română s-au limitat. Nu se mai învață o istorie a literaturii române sau istorie a românilor, încât un tânăr să intre în viață cu cunoștințe sumare, dar corecte, să știe de unde vine și ce-i cu limba lui”, mai spune academicianul Eugen Simion, considerând că este o greșeală de abordare nu numai a școlii românești, ci și în Occident.
„În America tendința este ca marile corporații să preia financiar sprijinul universității și să-și pregătească viitorii specialiști în disciplina respectivă, eliminând disciplinele umane”, explică academicianul, avertizând că ar trebui să evităm această eroare, pentru că un inginer nu e un om deplin dacă îi lipsește un „braț” – cultura. „El intră în societate, nu trăiește doar în cercul lui profesional. Are copii, se duce la teatru, trebuie să cunoască.” În același timp, invitatul s-a întreabat dacă se mai poate face filosofie fără să cunoști știință, amintindu-și de Heidegger, care spunea că filosofia va deveni o disciplină care are nevoie de fizică, de toate „științele tari”, și de Paul Valéry, care la un moment dat a părăsit „umanioarele” și timp de 17 ani a studiat matematica și fizica, revenind în 1915 cu un volum de poezii și apoi cu studiile de estetică.
„M-am întrebat de ce a făcut el această chestiune? Pentru că se simțea nedesăvârșit, era ceva ce îi scăpa. Nici teologia nu mai face abstracție, teologii moderni discută problema Lui Dumnezeu cu ajutorul fizicii cuantice”
a argumentat, spre sfârșitul prelegerii sale, academicianul.
