Biblioteca Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași – una dintre cele mai frumoase din lume

Biblioteca Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași a fost votată într-un chestionar online în 2015, la care au participat câteva sute de mii de utilizatori, ca fiind cea mai frumoasă bibliotecă din lume, concurând cu biblioteci precum ce de la Trinity College din Dublin, Biblioteca Regală Portugheză de la Rio de Janeiro sau Biblioteca Naţională din Praga.

Asta pentru că Louis Blanc și Petru Poni, atunci când au schițat Palatul Universitar în care se află Biblioteca TUIASI, s-au inspirat din tot ceea ce era mai valoros la nivel european în ce privește arhitectura academică. „Ei erau racordați la valorile europene, chiar dacă Iașul era la periferia Europei atunci. A fost norocul nostru că ei s-au inspirat și au făcut acest palat universitar după modelul de palat universitar european. De-asta Biblioteca nu e cu nimic mai prejos decât cea de la Trinity College, pentru că ăsta era stilul epocii”, explică prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, prorector cu activitatea didactică și asigurarea calității.

Clădirea în care se află Biblioteca

Palatul Universitar din Copou a fost proiectat de către arhitectul elvețian Louis Blanc, după schițele lui Petru Poni, care era profesor de chimie la Universitatea din Iași. Acesta a studiat mai multe universități din Austria, Germania și Elveția și a emis o serie de idei care au constituit tema de proiectare pentru Louis Blanc. Dar proiectul lui Blanc nu a respectat întocmai planurile lui Petru Poni, motiv pentru care acesta, în memoriile sale, consemnează acest fapt, pentru a nu-i fi atribuite anumite, după el, erori de proiectare. Una dintre aceste dispute privește Biblioteca. Petru Poni sugerase ca biblioteca să conțină o sală de lectură și câteva camere de serviciu, pe cele două aripi laterale, care să servească drept depozite pentru cărți. Ideea era ca aceste aripi să poată fi extinse prin zidirea de noi încăperi, pe măsură ce fondul de carte se mărea. Louis Blanc a optat pentru o altă soluție: o singură sală, orientată către fațada clădirii și folosită drept sală de lectură, depozit de carte și diferite servicii ale bibliotecii. Petru Poni nu era multumit de faptul că biblioteca era expusă către zgomotul de afară și că la parter (Sala Pașilor Pierduți) se află o sală tot atât de mare care nu servește decât la întrunirile zgomotoase ale studenților. „Soluția lui Louis Blanc până la urmă s-a dovedit a fi cea mai valoroasă, cea mai eficientă”, adaugă prorectorul Neculai Eugen Seghedin.

Cu ocazia mutării la Cernăuți și a refugiului la Turnu-Severin, fondul de carte al Bibliotecii Școlii Politehnice a fost puternic diminuat. Mai mult, în anul 1944, când linia frontului a ajuns în zona Iași – Chișinău, sediul Bibliotecii a fost puternic afectat de bombardamentele sovietice, întregul corp de clădire fiind, ulterior, propus spre demolare. „În ce privește demolarea, au fost fel de fel de idei. Nu putem să știm, după Război, la conducerea orașului, chiar a universităților, apăreau fel de fel de personaje politice pentru care istoria nu însemna foarte mult. Atunci clădirea aceea era o clădire veche, însă nu atât de veche încât să fie deja monument istoric și ei se gândeau probabil că pot să o dărâme foarte ușor, ceea ce bineînțeles că nu este în regulă”, explică protectorul. Însă acest fapt nu s-a produs, Școala Politehnică asumându-si sarcina refacerii clădirii. În fotografiile de epocă, pot fi văzuți studenți, profesori și alți angajați ai Institutului Politehnic contribuind la munca de refacere, într-un adevărat efort patriotic, iar Reabilitarea acestui spațiu de o frumusețe deosebită a durat până spre sfârșitul anilor ’50. Bombardamentele au distrus acoperișul și tavanul, care au fost refăcute integral. De asemenea, au fost refăcute mobilierul și balustrada din fier forjat. „Au fost tot felul de spații și de localuri în care s-au ținut orele și pînă cînd s-a refăcut s-a lucrat în condiții dramatice”, povestește prorectorul. Însă, deși s-a pierdut mult din baza materială atunci, în perioada cernăuțeană, Universitatea a avut și de câștigat, în instituție venind valoroși profesori din zonă, care mai apoi au plecat și ei la Turnu Severin și apoi la Iași.

Evoluția – de la 12.000 de unități la un milion de volume

La începutul anului 1948 , în sala bibliotecii din Palatul Universităţii a luat fiinţă Biblioteca Centrală a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi”, prin unirea bibliotecilor catedrelor de chimie organică, fizică, a laboratoarelor de specialitate cu Biblioteca Seminarului matematic, reunind un fond modest de 12.000 unităţi de bibliotecă, cărţi şi reviste, cu o singură sală de studiu cu 10 locuri existente în sala Seminarului matematic. Sala de lectură a Bibliotecii Centrale a fost reparată parţial în 1951, când au fost date în folosinţă 100 locuri, şi refăcută în întregime în 1995, necesitând lucrări de restaurare după cutremurele din 1977 şi 1990.

În perioada 1948 – 1968, a existat o preocupare continuă pentru dezvoltarea fondului de publicaţii, care s-a concretizat în mai multe strategii. Una dintre acestea a fost preluarea fondului de publicaţii de la alte biblioteci. Astfel, în anul 1955 se preiau şi colecţiile fostelor biblioteci ale Institutul de Industrie uşoară din Bucureşti, care s-a mutat la Iaşi (aproximativ 22.000 volume), precum şi cele ale Institutului de Ştiinţe economice şi planificare (aproximativ 6.000 volume), iar în 1962 şi pe cele de la biblioteca Facultăţii de Îmbunătăţiri funciare – 7.500 volume, ajungându-se la 74.500 volume.

În continuare s-a înregistrat o creştere substanţială a fondului de documente al bibliotecii, astfel încât în anul 1968 s-a ajuns la aproximativ 300.000 de volume, din care 180.466 titluri cărţi, 2.900 titluri periodice româneşti şi străine, standarde de stat, în majoritate cu caracter tehnic. Ca urmare a dezvoltării Institutului, care de la un număr iniţial de trei facultăţi a ajuns în 1968 la șase facultăţi, a crescut în mod corespunzător numărul sălilor de lectură şi al locurilor în săli: funcţionau patru săli de lectură cu o capacitate de 600 locuri, la care trebuie adăugate şi cele 144 locuri din sălile de lectură de la căminele Institutului astăzi desfiinţate.

În acelaşi an, Biblioteca deţinea spaţii în trei clădiri (Corpurile A,B,C) ale Institutului: sala de lectură din corpul A, cu 250 locuri; sala de lectură din corpul B, cu 350 de locuri; sala de lectură din corpul C, cu 24 de locuri; sala de lectură din Complexul studenţesc „Codrescu”. Punctele de bibliotecă, în număr de 62, funcţionau pe lângă catedrele şi laboratoarele Institutului. În următorii zece ani, 1968 – 1978, Biblioteca se extinde şi dispune de 8 unităţi, 3 depozite şi 45 de puncte de bibliotecă, cu un număr total de 1.050 de locuri. În perioada 1984 – 1986, s-au înfiinţat 6 biblioteci filiale, 5 din ele funcţionând şi astăzi în cadrul facultăţilor de profil (pe Splai Bahlui), când a început şi acţiunea de desfiinţare a punctelor de bibliotecă, fondul fiind repartizat la fililalele nou înfiinţate. În noiembrie 1998, se înfiinţează o nouă bibliotecă, Biblioteca Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, inaugurată cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de activitate ai Bibliotecii TUIASI. De asemenea, în 1998, s-a înfiinţat sala de lectură „Arhitectură”, ce funcţionează în cadrul Bibliotecii de Construcţii şi Instalaţii.

Biblioteca s-a dezvoltat permanent în funcţie de structura universităţii, care a ajuns să numere 11 facultăţi în anul 2009. Întregul fond de publicaţii a fost destinat studiului, pentru toate categoriile de utilizatori, repartizat şi organizat de-a lungul anilor, în funcţie de necesităţile în informarea şi documentarea studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor, doctoranzilor, masteranzilor, precum şi a beneficiarilor externi. Înzestrarea bibliotecii a fost sprijinită prin donaţii de publicaţii valoroase sau prin asigurarea unor relaţii fructuoase de schimb internaţional de către profesorii universitari precum Cezar Antoni-Parteni, Teodor Câmpan, C. Ciobanu, Dimitrie Mangeron, Anton Şesan sau academicianul Cristofor Simionescu.

Un sprijin în procesul de învățământ și cercetare

Biblioteca Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, care are în posesie un milion de volume (cărți, reviste, documente tehnice, CD-uri, DVD-uri, microformate etc), este un spațiu de studiu deschis în permanență, ce poate fi vizitat odată cu Aula Universității, cele două fiind legate de un balcon.

Fondul Bibliotecii, care în prezent își desfășoară activitatea în șapte filiale, este neprețuit pentru profesorii și studenții TUIASI, mai ales pentru cei interesați de cercetare. „Toată zestrea spirituală a omenirii nu este în format electronic, multă informație este doar în bibliotecă. Este foarte multă informație ascunsă și biblioteca este esențială, dar nu oricine găsește aceste informații. Și de-aici este marele plus pe care îl au unii oameni care descoperi lucruri extraordinare din trecutul îndepărtat sau apropiat, pentru că au răbdarea să caute”, explică prorectorul Neculai Seghedin. Volumele acoperă un număr mare de specializări din domeniul ştiinţei, tehnologiei, economiei şi legislaţiei. Este prima bibliotecă din România care a creat baze de date standardizate, accesibile pe Internet începând din 1995, deschizându-se astfel posibilitatea unui viitor dialog computerizat între biblioteci.

Aproximativ o treime din calculatoarele de aici sunt destinate utilizatorilor, Biblioteca Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi contribuind încă de la înființare la sprijinirea procesului de învăţământ şi de cercetare, asigurând informarea şi documentarea celor care-i calcă pragul prin accesul la fondul de documente, baze de date, fiind într-o continuă schimbare, căutând noi soluţii pentru implementarea şi valorificarea sistemelor moderne de informare şi documentare, de comunicare, de selectare şi dirijarea informaţiei către utilizatori.