Discursul rectorului UMF, prof. univ. dr. Viorel Scripcariu – „Universitatea Tehnică ieșeană este parte integrantă atât a istoriei, cât și a ființei academice ieșene, în ciuda a ceea unii, mai nou, vor să creadă”

Stimați colegi și prieteni din comunitatea academică ieșeană, permiteți-mi să vă mulțumesc, înainte de toate, pentru onoarea de a vă vorbi astăzi, aici, în numele celor 5 universități de stat din Iași.

Omagiem în această zi un ilustru personaj al iluminismului românesc, un profil istoric și o personalitate cu o cultură enciclopedică: Gheorghe Asachi. 206 ani au trecut de când Asachi punea bazele învățământului tehnic superior la Iași, sub numele de Școala de Ingineri Hotarnici și Civili. Este vlăstarul care a crescut ulterior în cadrul Academiei Mihăilene (1835) și, apoi, ca parte integrantă a Universității din Iași, înființată în anul 1860.

Nu sunt istoric, nu am competențele necesare și nici nu doresc să vă ocup timpul cu înșiruirea cronologică a faptelor și ideilor care au alcătuit existența acestui gigant al culturii românești. Dar, documentând personalitatea lui Gheorghe Asachi, mi-a atras atenția un detaliu al existenței sale, o alunecare în contratimp care îmi pare familiară cu fapte și personaje mai recente, contemporane chiar. Păstrând, desigur, cuvenitele proporții.

Așadar, fără a știrbi în vreun fel profilul vizionar și rolul istoric de întemeietor al învățământului tehnic ieșean, trebuie amintit adevărul istoric conform căruia Gheorghe Asachi s-a regăsit, din punct de vedere politic, în contratimp cu vremurile sale. Astfel, în ciuda vocației iluministe, Asachi a fost nu doar un contestatar, dar chiar un adversar manifest al pașoptiștilor. Și-a declarat loialitatea față de domnitorul Mihail Sturdza, loialitate fundamentată pe un argument de ordin personal: îl lega o amiciție din tinerețe și o îndelungată colaborare cu acesta. În consecință, a combătut din răsputeri mișcarea de opoziție condusă de Mihail Kogălniceanu, pe care o considera „antipatriotică”.

Chiar în anul 1848, Asachi i-a condamnat public pe participanții la mișcările revoluționare din Principate, acesta fiind și momentul care a marcat începutul declinului său, ca personalitate influentă a vremii. Gheorghe Asachi și-a pierdut astfel rolul de lider vizionar pe care l-a deținut timp de aproape patru decenii în viața culturală a Moldovei, și va fi depășit tot mai mult de dezvoltarea ulterioară a culturii și literaturii naționale.

Deși nu și-a renegat niciodată opoziția vehementă față de pașoptiști, Gheorghe Asachi va saluta totuși, peste ani, actul Unirii Principatelor Românești și personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza. Pentru că românii aveau nevoie de unitate ca să fie puternici, după cum chiar Asachi o spune, în frumoase versuri.

E nevoie de unitate și în învățământul superior ieșean de astăzi – aceasta este mesajul pe care vreau să vi-l transmit, în numele celor 5 universități de stat ieșene. Nu e o lozincă bună de consumat timpul la tribună, ci un îndemn onest, fundamentat pe rațiuni cât se poate de pragmatice. Dacă dorim să fim relevanți, să contăm în peisajul academic internațional, dacă dorim locuri fruntașe în variile topuri care măsoară performanța academică trebuie să pricepem, repede și temeinic, că drumul cel mai scurt înspre aceste deziderate îl putem face împreună. Și nu e vorba de pionierate, ci de a ține pasul cu ceea ce se întâmplă deja la noi, în România.  

În niciun caz nu ajută unitatea academică ieșeană invocarea intempestivă, astăzi, a unor pseudo-litigii administrative vechi de secole și rezolvate juridic, de altfel. Cu atât mai puțin cu cât ele sunt explicabile exclusiv prin umori personale, rușinoase și inacceptabile la acest nivel. Universitatea Tehnică ieșeană este parte integrantă atât a istoriei, cât și a ființei academice ieșene, în ciuda a ceea unii, mai nou, vor să creadă. Pentru că oricum ai evalua situațiunea, istoric, moral sau pur juridico-administrativ, obținem aceleași două rezultate:

Primo: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași este aici, în Aula Magna „Carmen Sylva”, la ea acasă.

Secundo: Mediul academic înseamnă, în egală măsură, performanță intelectuală, dar și conduită morală – să nu uităm acest adevăr fundamental.

Este probabil vorba tot despre o alunecare în contratimp, care îmi pare familiară cu fapte și personaje mai îndepărtate, istorice chiar. Păstrând, desigur, cuvenitele proporții.

În încheiere vă invit să ne bucurăm de șansa de a fi astăzi împreună în această splendidă aulă și, în egală măsură, vă invit să înțelegem, la justa ei dimensiune, importanța aniversării a peste 2 secole de învățământ tehnic la Iași, într-o Românie care anul trecut a sărbătorit un secol de existență.

Iar ca „temă pentru acasă” vă îndemn să ne gândim cu toții la ce se așteaptă de la noi, de la comunitatea academică ieșeană și care este imaginea pe care mediul academic ieșean o proiectează în societate.