![BEST Iași - Alături de concurenți [foto de la ediția din 2017 a concursului]](https://www.tuiasi.ro/wp-content/webp-express/webp-images/uploads/2019/03/43701835_770644593281945_6533560370033337478_n.jpg.webp)
Planeta Marte, călătoriile spațiale, eclipsele solare văzute și din spațiu și dorința omenirii de a coloniza Sistemul Solar au fost doar câteva dintre subiectele abordate în conferința „Salutări de pe Marte!”. Aceasta a fost susținută de către profesorul Alexandru Mironov astăzi, 26 martie 2021, în cadrul seriei de conferințe științifice „Moștenirea lui Asachi”.
Profesorul Alexandru Mironov a prezentat noutățile despre spațiu alături de alți patru invitați ai săi: Cristian Român, inginer aeronaut și autor de cărți și mii de articole despre știință, Cătălin Beldea, vânător de eclipse, Claudiu Tănăselia – fizician și pasionat de astronomie și Adrian Bănuță, care a pus în mișcare cluburile de știință și tehnică din țară. Născut în Republica Moldova în 1942, Alexandru Mironov este recunoscut ca fiind scriitor de literatură science-fiction, dar și unul dintre cei mai buni jurnaliști specializați în știință din România.
În deschiderea conferinței, prof. univ. dr. ing. Daniel Condurache, unul dintre inițiatorii acestor serii de conferințe, alături de acad. Bogdan Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române, a descris seria de manifestări ca fiind o continuare firească a tradițiilor junimiste „din Iașul de altădată”.
„Este o conferință care vine să ne spună că, mai ales în vremuri de restriște, dialogul, spiritul critic, dar mai ales apropierea și solidaritatea intelectuală sunt valori fundamentale pe care trebuie să le cultivăm. Tema evenimentului de astăzi, organizat de Universitatea Tehnică «Gheorghe Asachi» în parteneriat cu academicianul Bogdan Simionescu, este una foarte interesantă”,
a declarat prof. univ. dr. ing. Daniel Condurache
Acad. Bogdan Simionescu a susținut un cuvânt-pledoarie pentru importanța gândirii inovative de-a lungul timpului și felul în care s-a reflectat aceasta, în special în literatura științifică. El a numit patru nume care au schimbat fundamental felul în care privim lumea: savantul Leonardo Da Vinci, scriitorul Jules Verne, fizicianul Richard Feynman și omul de știință Stephen Hawking.
„Despre Leonardo Da Vinci știm că a fost pictor, îl cunoaștem mai ales după Mona Lisa, dar înseamnă foarte puțin din ceea ce a făcut el. După estimările actuale a fost omul cu cel mai mare IQ care a trăit vreodată, a fondat mai multe discipline științifice și a proiectat motorul cu aburi în anul 1500. Motorul lui James Watt a fost realizat în 1765. Dacă am fi aplicat invenția lui Leonardo da Vinci am fi avut prima revoluție industrială cu 260 de ani mai devreme și acum am fi în anul 2280”
a spus acad. Bogdan Simionescu
Academicianul a punctat despre Jules Verne că a fost tradus în 130 de limbi și că o bună parte dintre cărțile sale, care erau literatură science-fiction la momentul în care au fost scrise, s-au transformat în realizări științifice în 20-50 de ani. „Jules Verne spunea că ceea ce un om este capabil să conceapă, un alt om va fi capabil să realizeze. Aceste lucru se întâmplă și astăzi, dar nu se mai discută de decenii până la invenții, ci de ani”, a completat acesta.
În introducerea profesorului Alexandru Mironov, acad. Bogdan Simionescu a punctat un aspect ridicat adesea de Stephen Hawking în discursul său: că va dificil să evităm dezastrul pe Pământ în următoarea sută de ani fără să luăm în calcul următoarea mie de ani, iar pentru a face asta trebuie să fugim de pe Pământ. Acum, cu drumul spre Marte, se face un prim pas.
Alexandru Mironov și-a prezentat toți colaboratorii alături de care lucrează la Revista „Știință și Tehnică” și le prezintă tinerilor frumusețea și pasiunea ascunsă în spatele muncii de cercetare. Despre drumul spre Marte, acesta a spus că suntem la doi pași de a face un pas fundamental: să ieșim din gravitația Pământului.
„Acum când stăm de vorbă, trei nave sunt instalate pe orbită în jurul planetei Marte: una și-a depus cargoul la sol și lucrează – roverul Perseverance – cea de-a doua, chineză, stă să ochească un loc în care să trimită roverul și o altă navă a arabilor este pe orbită. E un semnal extraordinar – cu petrodolarii de sub nisip sunt contribuții în uriașa aventură a Cosmosului”
a spus profesorul Alexandru Mironov
Cristian Român, inginer aeronaut, a descris faptul că percepția omenirii față de planeta Marte a fost mult timp cea a unui corp ceresc populat de o civilizație avansată. Dar, explică el, după ce am început să o cunoaștem mai bine, ne-am dat seama că este o planetă mai mică decât Pământul, cu o atmosferă rarefiată.
„Pare o planetă neprimitoare – totuși cercetările din acest secol au demonstrat că pe Marte există rezerve uriașe de apă înghețată. Când ne vom muta acolo vom putea folosi apa pentru a asigura supraviețuirea viitoarelor colonii marțiene. Cândva existau mări, ape curgătoare, iar roverul Perseverance, care a ajuns în februarie pe Marte, s-a așezat chiar în delta unui asemenea fluviu în speranța găsirii urmelor de viață”
a explicat Cristian Român
El a explicat că, în mod surprinzător, planeta Marte are gaz metan, deși nu are câmp magnetic, iar prin urmare, în lipsa acestuia, gazul metan nu ar fi trebuit să reziste în atmosferă mai mult de 400 de ani. Astfel că o altă întrebare pe care încearcă oamenii de știință să o rezolve este cea legată de proveniența acestui gaz metan.
„În prezent Marte este o planetă moartă, nu există vulcani acolo sau nu au fost detectați. De unde poate proveni acest gaz? Avem două ipoteze: una abiotică, care presupune că anumite procese geologice pe ni le putem imagina duc la eliberarea acestui gaz, iar alta, pentru care nu există argumente științifice foarte solide, spune că acest gaz ar proveni din activitatea unor bacterii, mai ales că gazul metan își modifică concentrația în atmosfera marțiană în funcție de anotimpuri”
a mai spus Cristian Român
Claudiu Tănăselia, fizician, a prezentat câteva detalii despre activitatea de cercetare desfășurată pe Marte. În primul rând, acesta a menționat că a văzut roverul Perseverance chiar înainte cu câteva zile de a fi lansat spre planeta roșie, și că are dimensiunile unui autoturism mai mare. În momentul de față există opt sateliți artificiali în jurul Marte, pentru diferite studii, inclusiv unele tectonice, dar și două sonde mobile – roverele Curiosity și Perserverance.
Fizicianul spune că durata de viață a lui Curiosity ar putea fi de încă cinci ani, el fiind acolo din 2012, în timp ce Perseverance va rezista măcar 10 ani în atmosfera marțiană, fiind descris ca fiind „cel mai avansat laborator mobil marțian trimis pe Marte”.
„S-ar putea să avem surpriza să găsim viață activă – bacterii ce trăiesc acum acolo, sau urme fosilizate și alte semnături biochimice care au existat acolo. Acum câteva miliarde de ani Marte semăna cu Pământul ca factori fizio-chimici, avea o altă atmosferă, avea apă lichidă, delte, mări. Doar că miezul magnetic al planetei a devenit inactiv și prin urmare Soarele a spulberat atmosfera, apa s-a evaporat și planeta a rămas deșertică”
a explicat Claudiu Tănăselia
El a punctat că unul dintre rosturile roverului Perseverance este de a găsi probe la nivelul solului pe care să le pună în recipiente speciale și pe care le va lăsa în urma sa. O misiune ulterioară va fi să găsească o formă să trimită aceste capsule pe Pământ pentru a fi studiate în laboratoarele performante existente deja. De altfel, fizicianul a explicat că din 2004 NASA are încontinuu cel puțin un robot pe suprafața Planetei Marte.
„Avem și doi roboți bătrâni trimiși în 1975, din seria Vikings, încă înfipți în scoarța planetei pentru a fi găsiți și pentru a face parte din viitorul muzeu marțian. Ceea ce prezentăm noi astăzi nu este SF, nu este doar știință și imaginație, ci sunt rezultatele unui proiect de 50 de ani care va deveni în curând realitatea zilelor noastre”,
a completat și Alexandru Mironov
În continuare, Cătălin Beldea a descris activitatea sa de a urmări eclipsele solare complete, el fiind în 12 astfel de aventuri până acum. Acesta a descris și faptul că o eclipsă solară ar fi dificil de văzut pe Marte fiindcă cei doi sateliți ai planetei sunt prea mici și nu acoperă integral discul soarelui pe cer.
