FIE 2013: Conferință motivațională „Despre inginerie… cu măsură”

Prima poruncă a inginerului: Să cre(e)zi fără măsură!

Inginerul nu e un profesionist de mâna a doua. Ci o persoană care vrea să fie părtașă la croirea lumii și care trebuie musai să dea dovadă de creativitate, să știe să-și comunice și să-și vândă ideile. De acest lucru a încercat să-i convingă prof. univ. dr. Iulian Ciocoiu, de la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din Iași, pe cei veniți în Aula Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” (TUIAȘI) marți, 18 iunie, de la ora 17.00.

El a vorbit cu prilejul Festivalului Internațional al Educației – FIE 2013 – „Despre inginerie… cu măsură”, în cadrul unei conferințe motivaționale, menite să încredințeze auditoriul că profesia de inginer, în timp, se dovedește a fi ca dragostea: nu o probă de viteză, ci una de rezistență.

Universitatea este locul în care poți să devii tot ceea ce îți dorești, ne asigură profesorul Iulian Ciocoiu. Numai că și universitatea, la rândul ei, se află într-un moment de răspântie, după cum a accentuat și prof. univ. dr. Daniel Condurache, prorector responsabil cu informatizarea la TUIAȘI, în deschiderea conferinței. El a subliniat faptul că toți trăim șansa, dar și provocarea de a exista între două paradigme și că importanța comunicării științifice este din ce în ce mai mare în secolul al XXI-lea. Prorectorul a oferit drept exemplu figurile lui Stephen Hawking sau Grigore Moisil, cunoscuți și fermecători oameni de știință, de care mulți au auzit, dar pe care puțini i-au citit.

În aceeași linie a continuat și prelegerea de o oră a profesorului Ciocoiu. El a făcut un excurs în evoluția profesiei de inginer și a invocat reprezentările asupra acesteia, spre a sublinia faptul că acea cheie de înțelegere a misiunii inginerului în lume se află încastrată în sensul de bază de „invenție inteligentă”. Totodată, acesta a conturat zonele de intersecție ale ingineriei cu matematica, stiința și tehnologia. Profesorul a explicat că aspirantul la o carieră în inginerie nu trebuie doar să știe să rezolve probleme și să aibă capacitate analitică, ci să dezvolte și abilități artistice și de comunicare: „să creeze, să descrie și să vândă unor clienți care nu au pregătire tehnică”. Cu alte cuvinte, Iulian Ciocoiu a vorbit însuflețit despre profesia căreia trebuie să i te dedici în totalitate și nu degeaba, căci te așteaptă salarii atrăgătoare. În acest sens a prezentat niște statistici conform cărora slujbele de inginer sunt printre cele mai bine plătite din Europa.

Preocupat de educația aspiranților la profesia de inginerie, Iulian Ciocoiu a accentuat tendințele mondiale de interdisciplinaritate, de convergență a științelor inginerești cu științele umaniste și a necesității de a aduce în universitățile tehnice elevi buni, care au primit de mici o educație inginerească în manieră interactivă, prin intermediul jocurilor. Atrăgând atenția asupra importanței din ce în ce mai mare a învățământului bazat pe noile tehnologii și pe ideea de „inginer global”, el i-a încredințat pe cei prezenți că rolul profesorului și al întâlnirilor „față-în-față” cu studenții nu s-a diminuat, ci din contra, a devenit mai important în această epocă, fiindcă profesorul este cel în măsură nu doar să transmită niște conținuturi, ci să selecteze, să inspire și să ofere orientări studenților creativi. Întrucât, și în această eră, un curs trebuie să fie un spectacol, indiferent de mijloacele prin care este livrat. Iar modelele inovative de educație inginerească trebuie să se plieze pe noile tehnologii, să speculeze curiozitatea, să formeze acele „soft-skills” necesare încadrării pe piața muncii, să pună accentul pe lucrul în echipă. Dar mai ales să pornească din dorința de a face bine celor din jur și din convingerea că în profesia de inginer trebuie să crezi fără măsură.

***

Există o anumită prejudecată care privește inginerul ca reper intelectual de mâna a doua

Interviu cu prof. univ. dr. Iulian Ciocoiu de la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației

De ce credeți că elevii de la liceele bune din România evită specializările tehnice, în ciuda existenței a foarte multe platforme și resurse de popularizare a științei pe Internet?

Sunt câteva modificări care au afectat în sens negativ învățământul superior în general și cel tehnic în particular. Eliminarea examenului de admitere, foarte serios înainte de 1989, a reprezentat un mare regret și un motiv important pentru care mulți elevi de foarte bună calitate n‑au mai pășit pe băncile unei facultăți de profil tehnic. În al doilea rînd, eliminarea unor discipline reale, le-am spune, de matematică, mai ales de fizică la examenul de bacalaureat a influențat, în sens negativ, percepția publică pentru tehnic. Există o anumită prejudecată care privește inginerul în sine ca reper intelectual de mâna a doua, un soi de meseriaș care știe și puțină matematică, eventual, dar care, în orice caz, nu pare să fie educat în mod consecvent în spiritul unui set de valori precum creativitatea, analiza critică a ideilor, abilitățile de comunicare și, uneori, chiar etica profesională.

Cum credeți că pot fi schimbate aceste reprezentări?

Eu cred că trebuie să existe o abordare coerentă pe mai multe planuri. Cred că este momentul ca la aceeași masă să se așeze factori din mediul academic, factori guvernamentali de decizie și reprezentanți ai companiilor. Este momentul ca la aceeași masă, subiecte fundamentale care se discută în mod sistematic în celelalte țări cu industrie dezvoltată să fie puse pe tapet, să fie identificate problemele de sistem și soluțiile la acestea. În al doilea rînd, cred că este nevoie de o politică coerentă în legatură cu mediul preuniversitar. Cred că ar trebui să existe un contact chiar instituționalizat între universități, fie ele tehnice sau nu, și inspectoratele școlare, licee, în special liceele de un anumit calibru. Eu cred că ar fi existat posibilitatea ca, periodic, echipe formate din cadre didactice și studenți să pătrundă în licee, chiar în școli generale, la gimnaziu și să prezinte într‑o modalitate relativ ușor de înțeles, atrăgătoare, experimente, mecanisme, dispozitive care să stârnească curiozitatea și eventual pasiunea unor elevi care mai tîrziu ar putea să urmeze o carieră de inginer. Valorile se educă de la vârste fragede și, evident, nu doar școala contribuie la formarea lor.

Nu vă preocupați și de posibilele efecte negative ale integrării acestor noi tehnologii în mediul academic?

Eu cred că accesul foarte comod la resurse online de natură didactică are și avantaje și dezavantaje. Sigur că diminuarea costurilor, internaționalizarea, accesul practic de oriunde, oricând la resurse online sunt avantaje care nu pot fi neglijate. Pe de altă parte, este absolut obligatoriu să existe un personal de specialitate care să filtreze acest ocean de informații care este disponibil. Să pună accentele acolo unde trebuie, să selecteze informațiile relevante, să le pună în perspectiva care trebuie. Nu este o sarcină ușoară și ea nu întotdeauna este la îndemâna unui student obișnuit. Există, este adevarat, și avantaje care provin dintr-un mod de auto-organizare a acestor sisteme de învățare online: se coagulează aproape spontan grupuri de studenți sau de utilizatori, în general, care au preocupări comune, care schimbă idei, care se învață unul pe celălalt, dar, în orice caz, rămâne important rolul unui tutore care să mențină sub control, într-o anumită masură, tot acest proces.

Credeți că sunt pregătiți tutorii să implementeze aceste tehnologii eficient și studenții să le înțeleagă dimensiunea didactică? Există tendința din partea acestora din urmă de a le exploata în scopul fraudelor academice.

Este adevărat că tehnologiile online, mijloacele de comunicație avansate oferă și surprize neplăcute, dar până la urmă este și arta cadrului didactic de-a furniza subiecte de examen, modalități inteligente de examinare care să ocolească, să facă dificilă, dacă nu imposibilă, utilizarea unor astfel de metode. Una peste alta însă, fiecare tehnologie are plusurile și minusurile sale și rămâne până la urmă ideea fundamentală de a utiliza în mod corect astfel de instrumente. Pe de altă parte, există o preocupare, chiar la nivelul planurilor de învățământ să existe prelegeri, discipline care să trateze în mod sistematic aspectele care țin de etică profesională, de plagiat, de modalități de a ocoli, într-o formă sau alta, reglementările legale. Și, din acest punct de vedere, până la urmă, educația rămâne răspunsul la astfel de întrebări.

Universitățile tehnice sunt aproape forțate să-și diversifice paleta de mijloace de comunicare

Manualele de pedagogie reclamă aceste aspecte, dar cât de viabilă apreciați că ar fi implementarea lor în Universitatea Tehnică din Iași, aici și acum?

Eu cred că primul pas este, evident, conștientizarea problemelor pe care le avem, cu care ne confruntăm, și de-abia în continuare identificarea unor soluții care să le poată corecta. Nu sunt neapărat de părere că există soluții miraculoase general valabile, dar cred că există câteva elemente comune cu care se confruntă toate universitățile de profil tehnic și care ar putea să fie relevate în lumina unor discuții, repet, care se pot petrece sau nu într-un cadru formalizat, dar important este ca oamenii implicati în sistem și în fenomen să stea la aceeași masă, să identifice problemele, să găsească variante de răspuns, și, în final, să răspundă împreună necesităților de a progresa, de a dezvolta durabil, de a avea o societate în care să trăim mai bine decât o facem în prezent.

Asocierea aceasta a ingineriei, a științei cu arta, cu creativitatea, este mai mult o strategie de marketing sau este o realitate a profesiei, dar care este mai greu vizibilă?

Este o realitate. Această pregătire multidisciplinară este absolut evidentă și obligatorie și sunt o serie întreagă de proiecte care vorbesc în acest sens. Am văzut recent cîteva posibilități de-a amesteca într-un mod inteligent tehnica cu alte domenii mai degrabă neconexe. Există, de exemplu, universități în care cursuri de fizică sunt organizate într-un mod foarte atractiv, aducând la aceeași masă studenți ai unor facultăți sau colegii care își propun să studieze gastronomia. Există facultăți de Știința Materialelor care, de exemplu, organizează sesiuni comune cu studenți de la Design Vestimentar. În privința aspectelor cu tentă tehnică mai pronunțată, este evident că orice progres în domeniul informaticii medicale, al prelucrării informațiilor, semnalelor, imaginilor de natură medicală, e obligatoriu să utilizeze echipe interdisciplinare formate din ingineri, din informaticieni, din medici; sunt probleme foarte complexe pentru care, pe de o parte, există o cerință socială vizibilă – dau aici ca exemple aplicațiile de medicină la distanță, cele de monitorizare permanentă a unor persoane care necesită un astfel de tratament; pe de alta parte, pînă la urmă, calitatea vieții și îmbunătățirea ei reclamă, în multe situații, îmbunătățirea unor soluții tehnologice existente sau crearea unora cu totul noi.

Credeți că în contextul acestei schimbări de paradigmă, una dintre soluțiile viabile ar fi educația prin spectacol și prin artă, ca cea propusă în cadrul FIE?

Universitățile tehnice sunt aproape forțate să-și diversifice paleta de mijloace de comunicare a scopului, rolului și-a elementelor obiective care se desfășoară în viața unei astfel de instituții. Există o anumită presiune evidentă, nu numai în România, ci și în state cu o industrie foarte dezvoltată, ca absolvenții de liceu de bună calitate să migreze mai degrabă spre domenii care nu presupun un efort intelectual semnificativ, în care recompensele de natură financiară vor veni mult mai repede și mai consistent; pe de altă parte, orice țară care își propune să dezvolte durabil, e obligatoriu să se bazeze pe un corp ingineresc de foarte bună calitate.