In memoriam Vitalie Belousov

În loc de lacrimă, cuvântul…

Profesorul Vitalie Belousov a plecat, definitiv. Parcă s-au scurs clipe de când, cu prilejul celor 80 de ani pe care ȋi ȋmplinea, ȋl sărbătoream pe profesor cu cuvintele: Ave magister! Sau, nuanțând românește:

Profesorului VITALIE BELOUSOV,
pentru puterea de a privi şi vedea, omagiu.

Sub această egidă ȋi dăruiam atunci, ca de la creator la creator – prin semn de carte – un poem intitulat: Vibrând, aripa… Un poem atât de potrivit și clipei ce este acum, atât de potrivit ȋncât – de acolo unde se află acum – ȋl rog pe profesor să mai asculte o dată prima și cea din urmă strofă.

Că Lumina-Cuvânt izvorăşte ca la începuturi din Marea Nesfârşire,

Că Iubirea Originară armonizează încă o dată Fiinţa cu Nefiinţa,

Că Zeii îşi plimbă din nou privirea peste Lume,

născând Arhetipale Forme creaturii,

Că Duhul Creaţiei suflă iar Pulberii de Om harul Aducerii Aminte…

Toate acestea, de ATUNCI, vibrând,

pentru ACUM, sub ARIPA CELUI CE ESTE.

Din Ţara Naşterii omeneşti, neuitată de gena Părinţilor Primordiali,

Timpul Recunoaşterii izbucneşte din nou,

înnobilând cu trăire Actul Refacerii,

Ierarhiile Luminii se ridică fără-ncetare din unda Liberei Alegeri

renăscând duhul Creatorului Uman ȋntr-o altă lume, ȋntr-o altă viață,

aducând Clipei bucuria Copilului Lăuntric

care abia reȋnvață ceea ce din netimpuri ştie…

Și, toate acestea, de ACUM, vibrând

doar prin ARIPA ȊNĂLȚĂRII CE ESTE.

Acum, când profesorul și-a ales plecarea acolo, ȋn Lumina cea Ȋnaltă, el rămâne pentru totdeauna aici drept Omul și Ȋnvățătorul generos, Creatorul și Inventatorul de mare prestigiu, Profesorul de Vocație al ȋnvățământului tehnic superior, Formator Hărăzit al atâtor generații de studenți aspiranți la cunoașterea novatoare, Ctitor al Școlii Românești de Inventică și al Institutului care a promovat-o, Cercetător de profundă putere analitică și Scriitor de aleasă sensibilitate ideatică.

Pentru toate acestea, Profesorului, fie-i Cerul ușor! La fel de ușor și senin, de transparent și profund precum i-a fost și viața. O viață pentru plinătatea căreia – venind pe linia strămoșilor pe care i-a respectat din ȋntreaga sa ființă – i se cuvine acum un simplu și firesc gând de recunoaștere – spus în termenii propriului său salut – scurt, dar atât de semnificativ:

SĂ TRĂIŢI VEȘNIC, DOMNULE PROFESOR!

Ȋn numele tuturor celor care l-au iubit și prețuit pe Profesorul VITALIE BELOUSOV,

prof. dr. Traian-Dinorel Stănciulescu
de la Catedra de Semiotică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Membru al Institutului Național de Inventică