Prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rectorul TUIASI, mesaj pentru studenți la deschiderea anului universitar: „Vă promit, nimeni nu se va simți singur”

Regăsiți în acest material discursul susținut de rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI), prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, la ceremonia de deschidere a anului universitar 2023 – 2024, care a avut loc luni, 2 octombrie 2023, în parcul „Prof. Cezar Oprișan” din Campusul „Tudor Vladimirescu”.

Vă adresez un sincer „Bun venit!” în campusul nostru, un sincer „Bun veni!” sau „Bun revenit!” la școală şi vă mulţumesc tuturor pentru că ne sunteţi alături la cel mai frumos moment al unui an universitar, şi anume ziua în care încep cursurile.

O zi care, în acest an, este sub semnul celor 210 ani de la înfiinţarea primei şcoli de inginerie în limba română din ţară.

Suntem într-un campus plin, mai plin, parcă, decât oricând. Un campus vesel și plin de energie, o energie pe care o dorim să învăluie nu doar activităţile din campusul studenţesc, ci și pe cele din campusului didactic.

Astăzi voi încerca să reintru în pielea bobocilor. Sentimentele care mă copleşesc, din această ipostază, sunt multiple, contradictorii, chiar neliniştitoare. Da, am aşteptat cu nerăbdare ziua în care voi începe să devin student, pentru că a fi student nu înseamnă doar a reuşi la o facultate. Am aşteptat această zi, care este o zi altfel într-o altfel de şcoală. Pentru mulţi dintre boboci este o zi într-un alt oraş, pentru unii chiar într-o altă ţară. În orice situaţie, o zi cu mulţi colegi noi în jur. Și, mai ales, cu profesori noi, cu un alt fel de profesori.

Este evident că în aceste circumstanţe te simţi cumva agitat, neliniştit, poate chiar singur, mai ales uitându-te la calmul sau degajarea celor mai mari. Și te întrebi: oare mă voi adapta? Oare voi face faţă? Oare mă voi putea face plăcut sau dorit în vreun grup, echipă, gaşcă? 

Și toate se învârt în jurul întrebării, mai grele acum ca atunci când am dorit să devin student: „Oare de ce am ales universitatea asta?…”

Cu certitudine că toate aceste întrebări vor primi răspuns şi toate aceste nelinişti vor dispărea în câteva zile. De ce? Pentru că, aşa cum transmite Anastacia într-un cântec celebru al ei de prin anii 2000 şi ceva („You’ll never be alone”), întotdeauna vor fi lângă tine colegii, prietenii și, mai ales, dascălii.

Dar, totuşi, de ce aţi alege Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi sau Politehnica ieşeană?

Poate pentru sufletul ei, care dănuieşte de 210 ani, de la primele cursuri de inginerie în limba română.

Poate pentru cele 102 de amfiteatre, 426 de săli de seminar sau de proiect şi 1.322 de laboratoare cu dotare de ultimă generaţie, la care se adaugă laboratoarele proiectate pentru campusul de învăţământ dual.

Poate pentru al doilea cel mai mare campus din ţară şi, probabil, cel mai frumos, cu 21+1 de cămine moderne, 7.000 de locuitori, un orăşel mai mare decât multe oraşe din România. Un campus plin de evenimente, culoare, energie şi, incontestabil, tinereţe. Un campus plin de viaţă, în care nu ai cum să nu te integrezi într-un grup, echipă sau gaşcă.

Poate pentru că vrei să atingi în cel mai concret şi unic mod istoria României păşind în Aula Magna „Carmen Sylva” alături de regi, preşedinţi, mari oameni de stat şi de cultură, sau doreşti să citeşti în Biblioteca noastră lăsându-te purtat interdimensional în careul de aur al bibliotecilor lumii: Iaşi, Praga, Dublin, Rio de Janeiro.

Sau poate pentru că doreşti să fii student Ingenium  şi să studiezi simultan aici, în Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Italia, Franța, Spania, Grecia, Bulgaria. Sau poate că doreşti să fii student Erasmus şi să călătoreşti în alte zeci de ţări.

Redevenind boboc, eu aş alege Politehnica ieşeană pentru toate acestea la un loc, dar şi pentru că doresc să devin un inginer sau un arhitect deloc oarecare. Însă cum aş fi ajuns la concluzia că pentru a deveni un profesionist trebuie să merg la Politehnica ieşeană? Păi, ca să fiu în ton cu vremurile, în care ne este foarte uşor să primim răspunsurile fără prea mare efort, am apelat la inteligența artificială. Am întrebat, aşadar, ChatGPT-ul care sunt competenţele, calităţile sau, mai precis, punctele tari ale unui absolvent al universităţii noastre. Iată, sintetic, răspunsul (citez):

„Absolvenții Universității Tehnice «Gheorghe Asachi» din Iași posedă următoarele competențe:

• Abilități Analitice și Gândire Critică
• Experiență în Utilizarea Tehnologiilor Avansate
• Abilități de Proiectare și Dezvoltare
• Rezolvarea Problemelor Complexe
• Experiență în Lucrul de Echipa
• Abilități de Comunicare Tehnică
• Cunoștințe Tehnice Solide
• Focusare pe Inovare
• Abilități de Management al Proiectelor
• Etică și Responsabilitate Profesională
• Adaptabilitate (şi ceea ce mi se pare cel mai important) Relevanță pe Piața Muncii”

Ce s-ar mai putea adăuga?…

Voi aveţi toate şansele, iar noi vă oferim toate atuurile pentru a deveni profesionişti. Dar pentru a căpăta abilităţile care te fac un profesionist, trebuie să aveţi ambiţia şi curajul de a vă dori aceasta, deci de a ieşi din zona de confort.

Și, mai ales, trebuie să aveţi curajul de a NE asculta şi de a VĂ exprima.

Da, dar, universitatea nu reprezintă doar cursuri, laboratoare, evaluări sau examene. Universitatea reprezintă discuţiile la o ceaşcă de cafea sau halbă de bere, disputele cu colegii pe teme foarte puţin sau deloc legate de şcoală, chefurile din week-end şi nu doar, aşteptarea pachetului de acasă, lacrimile pentru o dragoste neîmpărtăşită.

Universitatea reprezintă un univers de trăiri, experienţe, amintiri care vă vor modela şi vor da sens vieţii fiecăruia.

Iar pentru fiecare pas pe care îl veţi face de astăzi, exact ca în melodia amintită, noi vom fi alături de voi şi, vă promit, nimeni nu se va simţi singur. Paşii voştri vor fi paşii noştri.

Așadar, dragi boboci şi dragi studenţi mai mari, vă doresc mult succes pe calea care vă aparţine! 

Mulţumesc colegilor mei, cadre didactice şi personal administrativ, pentru anul universitar bun care s-a încheiat sâmbătă şi pentru anul universitar care începe astăzi şi pe care l-aţi pregătit ca să fie cel puţin la fel de bun.

Și vă doresc să rămâneţi la fel de tineri, entuziaşti şi inspiraţi în a alege calea bună pentru studenţi, chiar dacă nu este cea mai uşoară. Dar, sigur este cea mai frumoasă.

Închei cu un motto (ştiu, motto de sfârşit sună ciudat, dar consideraţi-l un motto al anului care a început), un motto inspirat de Martin Luther King Jr. şi care surprinde esenţa educaţiei, mai ales într-o lume care devine din ce în ce mai subjugată artificialului sau virtualului:

 „Cunoaşterea, dar şi caracterul reprezintă scopul adevăratei educaţii.”